Alegerile din 29 iulie vin să aducă marea schimbare în Republica Moldova, iar numele schimbării este Marian Lupu, preşedintele Partidului Democrat din Moldova. Este primul caz în istoria contemporană a ţării noastre, cînd un politician şi echipa sa vin nu doar să-şi afirme calităţile de lideri ai politicii moldoveneşti, ci vin să schimbe sistemul şi principiile după care a existat această societatea. După ce a dominat autoritar aproape un deceniu, Partidul Comuniştilor scade vertiginos în sondaje, iar Vladimir Voronin, cu toate că deţine trei funcţii – preşedinte al PCRM, Preşedinte de ţară şi Preşedinte de Parlament -, nu mai reuşeşte să ţină pasul.
Preşedintele Partidului Democrat din Moldova, Marian Lupu, se bucură de cea mai mare încredere din partea cetăţenilor. O demonstrează rezultatele sondajelor, care indică fără drept de apel – epoca PCRM se termină şi, odată cu ea, pentru Republica Moldova începe o nouă viaţă. Dar, judecînd comportamentul oponenţilor politici ai PDM, este clar deja că Republica Moldova va păşi pe o nouă cale de dezvoltare în condiţii extrem de dificile. În primul rînd, actuala guvernare vrea să se menţină cu orice preţ la putere şi, pentru a-şi atinge scopul, este gata să facă uz de toate mijloacele, chiar şi de cele la limita legii. Partidul Comuniştilor refuză categoric să accepte un transfer democratic al puterii de stat, ceea ce, la rîndul său, duce la apariţia în societate a unor curente de gîndire radicaliste. Radicalismul guvernării alimentează radicalismul opoziţiei, iar războiul politic dintre acestea erodează deja temeliile Republicii Moldova. Puterea de stat a devenit un scop în sine, iar viaţa şi grijile cetăţeanului de rînd au fost uitate cu desăvîrşire. În timp ce administraţia publică, instituţiile statului şi miniştrii fac electorală în favoarea actualei guvernări, economia ţării se duce de rîpă, iar oamenii sărăcesc pe zi ce trece. Cu toate acestea, politicienii iresponsabili continuă să cheme oamenii pe baricade, fără a înţelege că toate, odată şi odată, se termină. Aşa cum se termină astăzi epoca PCRM-ului, un partid care, în pofida tuturor încercărilor de a-l reforma, a rămas un exponent fidel al autoritarismului politic.
Nimeni nu afirmă că toţi membrii acestui partid sînt tirani prin definiţie, dimpotrivă: în rîndurile acestui partid s-au înscris foarte mulţi cetăţeni, care au crezut sincer că PCRM-ul se va schimba şi se va transforma într-un partid de stînga european. Nu a fost să fie şi astăzi toţi cei care aşteptau schimbări calitative în mediul partidului de guvernare pleacă din această formaţiune, care rămîne, irecuperabil, dominată de aripa conservatoare. De la primari la lideri ai organizaţiilor teritoriale, de la funcţionari de rang înalt la preşedinţi ai fracţiunilor raionale ale PCRM, toţi îşi anunţă public decepţia lor de actuala situaţie din Partidul Comuniştilor. Din sutele şi miile de cazuri, este suficient să aducem exemplul primarului de Sîngerei sau cel al preşedintelui fracţiunii PCRM în Consiliul raional Călăraşi, care au declarat fără ocolişuri că nu mai pot rămîne cu PCRM-ul, deoarece toate speranţele de modernizare a acestuia erau legate de Marian Lupu. Nimeni altul nu mai poate reforma acest partid, din care cauză Partidul Comuniştilor nu are nicio o perspectivă istorică. Epoca PCRM-ului a trecut, căci, obiectiv, istoria nu mai lasă loc pentru partide care monolizează puterea în stat şi o folosesc după bunul plac, pentru partide ai căror lideri pun interesele de partid mai presus decît interesele ţării, pentru partide care îi declară duşmani pe toţi cetăţenii care nu scriu cerere de aderare. Astfel, la 29 iulie, cetăţenii vor avea şansa de a alege nu doar între un partid sau altul, dar vor putea să decidă care va fi viitorul ţării. În aceste condiţii, actualul preşedinte al PCRM, Vladimir Voronin, are şi dînsul libertatea de a alege: ori pleacă onorabil din politica moldovenească, ori va rămîne în istorie ca un şef de stat care a pierdut simţul realităţii şi s-a cramponat de putere, în disperarea de a opri mersul firesc al istoriei. Chiar dacă Vladimir Voronin nu se mai bucură de încrederea absolută a cetăţenilor, dînsul are suficiente pîrghii prin care să controleze PCRM-ul şi ar putea tempera acţiunile nedemocratice ale actualului partid de guvernămînt. Numai un transfer democratic al puterii este de natură să-i asigure lui Voronin că va rămîne în memoria colectivă în calitate de un preşedinte de ţară, care a guvernat opt ani de zile, care a avut intervenţii bune şi mai puţin bune, care, un om de caracter, nu întotdeauna a procedat cum s-ar cuveni unui şef de stat. Or, maniera în care guvernarea destabilizează situaţia social-politică din Republica Moldova vorbeşte că lucrurile riscă să degenereze şi la acest capitol. Pierzînd alegerile din 29 iulie şi rămînînd un partid depăşit de vreme, PCRM-ul se va dezintegra într-un ritm accelerat ca, peste patru ani, să ajungă o formaţiune marginală în politica moldovenească. Marian Lupu, preşedintele Partidului Democrat din Moldova, a opinat pentru mass-media că Vladimir Voronin nu ar trebui să mai aspire la nici o demnitate de stat de prim-rang, zicînd doar că actualul şef de ţară este „o persoană controversată”. În opoziţie cu această caracterizare diplomatică, este prea posibil că alţii vor aborda subiectul într-o altă manieră şi, ţinînd cont de multele exemple de acest gen, nu excludem că „alţii” vor fi exact cei care astăzi il idolatrizează.
Aşadar, Marian Lupu este politicianul în care cetăţenii au cea mai mare încredere: peste 38 la sută din respondenţii sondajelor sociologice optează în favoarea liderului PDM, identificînd în Marian Lupu politicianul care să le asigure o viaţă decentă, care va scoate ţara din criză şi-i va da o perspectivă europeană clară. Din totalul celor indecişi care au exprimat o opțiune, circa 51% au afirmat că nu vor vota nici într-un caz pentru PCRM, 21% au menționat că în nici un caz nu vor vota pentru AMN, circa 11% nu vor vota cu PPCD, pentru PLDM nu ar vota 7%, iar circa 6% nu ar vota pentru PL. Restul partidelor au acumulat sub două la sută, iar PDM nici nu a fost menţionat. Este un fapt simptomatic, dar şi de bun augur: majoritatea celor indecişi, dacă vor merge, totuşi, la alegerile din 29 iulie curent, atunci vor vota cu echipa Partidului Democrat din Moldova, condusă de Marian Lupu. Iar această opţiune nu doar asigură PDM-ului o reprezentare parlamentară masivă, ci oferă întregii ţări şansa unei noi vieţi, în care interesul naţional să înceapă de la viaţa decentă a fiecărui cetăţean în parte.
